doru Administrator

Data inscrierii: 25/Ian/2010 Mesaje: 13
|
Trimis: 25/01/2010 22:42 Titlul subiectului: ...! |
|
|
by D.Ciobanu
Mi-am deschis ochiul, să pătrundă lumina
dar întunericul era pretutindeni, dens,
aproape infinit de el.
Gura mea rostea cuvinte nedesluşite,
foamea gusta timpul puţin câte puţin
până când, albă de atâta timp,
se gusta pe sine din sine...
Mi-am deschis ochiul şi i-am spus aerului să intre, dar el... striga ecoului să taca:
-Taci, taci, că-mi sperii vulturii în zbor, şi cad,
şi mor.
Mi-am deschis sufletul,
căzut în genunchi ca un înger,
abandonat de divinitate, dar el...
se iubea doar pe el, tremurând egoist
în propria-i mocirlă de gânduri infante...
Mi-am deschis ultima treaptă
spre viu,
spre cuvântul gândit doar,
nerostit.
Şi într-un târziu
am preferat să rămân aşa!
26 December 2007 |
|